Sunt oameni care sfinţesc locul şi locuri care devin de legendă prin oameni. Această îngemănare s-a produs încă o dată sâmbătă, pe 5 al lui mărţişor, în Cantemir când generaţii de cantemirişti s-au adunat sub auspiciile lui Marin Sorescu şi el fost cantemirist şi al cărui nume l-a dat cenaclului pe care l-a fondat în 1954.
Uniţi în principii, dar împrăştiaţi prin lume, 30 de cantemirişti, de ieri şi de azi, simpli membrii ai cenaclului Marin Sorescu, sau foşti preşedinţi ai acestuia, dar şi membri ai cenaclului de azi, aflaţi sub îndrumarea prof. Steliana Mihaela Lambru, au răspuns prezent celui pe care îl putem numi „memoria vie” a cenaclului, prof. Constantin Giurginca al 7-lea, la o întâlnire de suflet, spre a evoca vremuri de mult apuse ca timp cronologic, dar vii în memoria celor prezenţi.
S-au recitat versuri, s-a cântat muzică, s-a vorbit mult despre cel care le-a fost profesor şi mentor, domnul Constantin Giurginca al 7 -lea, dar şi cei mici, membrii cenaclului de azi, chiar dacă au fost copleşiţi de emoţia momentului, au încercat să fie la înălţimea momentului aniversar.
Şi s-a mai promis ceva, ca în fiecare an, la ceas aniversar sorescian sau de sărbătoarea iubirii, Dragobetele românesc, şi în luna octombrie, când cenaclul însuşi a luat fiinţă, toţi cei risipiţi prin lume să se unească sub acelaşi nume : Cantemir şi Marin Sorescu, unul care le-a dat celor plecaţi aripi spre zbor, celălalt aripi crescute în interior spre adâncul sufletului lor.
Prof. Mihaela Lambru
Foto:Alexandru Radu
[flagallery gid=212]