Cea mai importantă manifestare, menită să promoveze talentul şi abilităţile sportive ale adolescenţilor în uniformă militară, Olimpiada de vară a sportului militar liceal se va desfăşura la Breaza, în perioada 18-24.05.2017, sub egida Biroului Educaţie Fizică/Secţia Educaţie din Statul Major al Forţelor Terestre.

A XLV – a ediţie a celui mai mare eveniment sportiv desfăşurat în învăţământul militar preuniversitar, cunoscut sub numele de “Spartachiada”, va reuni loturile sportive reprezentative din cele patru colegii naţionale militare: “Mihai Viteazul” – Alba Iulia, Ştefan cel Mare – Câmpulung Moldovenesc, “Tudor Vladimirescu” – Craiova şi “Dimitrie Cantemir” – Breaza.

Programul competitiei cuprinde şapte discipline sportive: atletism, tenis de masă, baschet, handbal, volei (masculin şi feminin), tir şi triatlon ca probe aplicativ-militare. Pentru toate probele se stabileşte un clasament pe echipe, iar la tir, triatlon militar, atletism, tenis de masă – şi unul individual.

***

Prima ediţie a Spartachiadei liceelor militare s-a lansat la Breaza, în anul 1957, activitate ce a constituit, în timp, un exemplu de valorificare a aptitudinilor sportive dobândite de elevii colegiilor militare, de stimulare a dorinţei de a fi învingători, de apreciere şi de evidenţiere a performerilor.

Tuturor, mult succes!

Promotia cantemiristă, cu numarul 93, a ales ca loc desfăşurare pentru balul absolventilor, hotelul Mara din Sinaia.

Pe 13 mai, cei 109 elevi, împreună cu comandantul, profesorii şi cadrele militare, au petrecut o seară de neuitat.

A fost un bal adevărat, elegant, rafinat, cu o atmosferă minunată, creată de viitorii absolvenţi. Angelica Stanciu şi Ştefan Sava au fost desemnaţi  regina şi regele balului.

S-a cântat şi s-a dansat foarte mult, buna dispozitie dominând până în zori.

A fost şi emoţie multă, mai ales în momentul pregătit de fiecare clasă, dar aceasta nu a făcut decât să întregească un bal de poveste.

„Am auzit atâtea generații de foști elevi care pomeneau de spiritul cantemirist. Nu am înțeles, la început, exact ce era, dar acum știu. Acum știu că este format din nostalgia a sute de absolvenți care găsesc în bătrâna cetate a Cantemirului, o casă pentru suflet, un cuib la care se pot întoarce mereu pentru a se regăsi pe sine, cea mai dragă amintire pe care o poartă cu dânșii despre scumpii ani de liceu. Spiritul cantemirist este flacăra pe care au aprins-o absolvenții mănăstireni și care s-a perpetuat din generație în generație”, ne-a mărturisit elev plutonier adjutant Ştefan Sava.

Foto: Nicolae Milea

[flagallery gid=381]

Tot mai mulţi elevi din judeţul Prahova doresc să îmbrăţişeze cariera militară.
În cadrul programului „Şcoala altfel”, elevii claselor a I –a – a VIII–a de la Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncoveanu”, Breaza, însoţiţi de directorul şcolii, domnul Justinian Nica, de dascăli şi părinţi, au pătruns în universul fascinant al instituţiei, dornici să cunoască specificul vieţii şi instruirii liceenilor din Colegiul Naţional Militar „Dimitrie Cantemir”. Pe parcursul întâlnirii, au vizitat baza materială, au descoperit activităţi care pun în valoare rigoarea militară, disciplina, performanţa, au aflat mai multe despre oferta educaţională a şcolii, au intrat într-un dialog permanent cu elevii cantemirişti şi au avut ocazia să discute cu comandantul instituţiei, colonel Doina Mureşan.
Au primit răspunsuri la întrebările lor, astfel că, la finalul vizitei, o parte dintre ei au plecat cu gândul că vor deveni şi ei elevi ai Colegiului Naţional Militar „Dimitrie Cantemir”.
Le dorim tuturor ca visurile lor să devină realitate!
Foto: Graţiela Mihăescu
[flagallery gid=379]

Trebuie să ne cunoaştem istoria naţională şi trebuie să nu ne uităm niciodată înaintaşii, au afirmat elevii clasei a X –a B la ora de dirigenţie, dedicată „Zilei Veteranilor de Război”. Vineri, 5 mai 2017, în prezenţa doamnei diriginte Cornelia Bădilă şi a reprezentantelor Centrului Documentare-Informare, elevele fruntaş Mihaela Ţiboacă şi Cristina Moraru, prin prezentările oferite şi poeziile citite, au scos în evidenţă sacrificiul celor care au luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Cu emoţie, elev fruntaş Cristina Moraru a adus în prim plan povestea străbunicului ei, veteranul de război Ilie Moraru (Emilian, aşa cum îi spun toţi prietenii), care a reprezentat şi reprezintă un model în viaţă pentru ea. Poate povestirile lui, despre anii grei de război, anii petrecuţi departe de casă, de cei dragi, m-au determinat să aleg cariera militară, să  duc mai departe dragostea pentru haina militară, pentru ţară, pentru locurile din care vin şi eu, din comuna Băbiciu, satul liniar de câmpie din Judeţul Olt.

„Sentimentele şi trăirile oşteanului de pe front, din prima linie sunt redate cu o copelşitoare sinceritate şi nedisimulare în povestirea domnului Emilian Moraru – veteran de război. Mic de statură, parcă micşorat şi mai mult de povara anilor, slab şi cu părul alb, cu privirea tremurândă, cu faţa-i brăzdată de grijile şi dorurile vieţii, ţăran din tată-n fiu, truditor pe pământul patriei, domnul Emilian Moraru este singurul veteran de război şi cel mai vârstnic om din satul lui, Băbiciu, sat oltenesc, de pe malul Oltului. Aici s-a născut, în data de 15 iunie 1915 (deci are în prezent 102 ani), tot aici a copilărit, şi-a crescut copiii, a muncit şi trăieşte şi azi. Familia din care făcea parte, familie simplă de ţărani români, plină de virtuţi, nu era singulară în ţara noastră. Ea era o părticică din marea familie a ţărănimii române din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, o clasă omogenă, păstrătoare fidelă a tradiţiilor milenare, a valorilor morale şi spirituale ale românilor, a aceleiaşi limbi vorbite pe toate plaiurile româneşti.

Ţăranii formau baza majoritară a armatei care în război au dovedit o înaltă conştiinţă naţională şi au plătit cea mai mare şi grea jertfă de sânge.

A lucrat pământul ţării pe care l-a iubit necontenit şi pe care l-a apărat în lungii ani de război, atât pe teritoriul ţării, cât şi în Uniunea Sovietică. S-a căsătorit cu Floarea, soţie care i-a dăruit trei feciori şi care l-a părăsit la vârsta de 70 de ani, cu mult timp după moartea primului lor băiat, în vârstă de 18 ani, care suferea de pneumonie.

Şi acum, la această venerabilă vârstă, domnul Moraru povesteşte nepoţilor şi strănepoţilor săi, cu aceeaşi dragoste în privire, despre anii petrecuţi în război, despre lupta pe care a dus-o departe de familie, departe de plugul şi câmpul său, departe de casă, acolo unde de fapt îi era locul şi rostul. Dar trebuia să aducă pacea şi liniştea în ţară, trebuia să recucerească pământul pierdut, trebuia să elibereze ţara dragă, trebuia să cucerească libertatea, liniştea şi pacea. Uneori, se opreşte să-şi aducă aminte, ezită, apoi deşiră firul de borangic al amintirilor de mult acoperite de colbul uitării. Unele evenimente nu se mai regăsesc, le-a uitat, le-a pierdut în lungul şir al anilor pe care-i numără. Toate s-au petrecut de mult, parcă într-o altă viaţă, de fapt toţi ai lui, prietenii, fetele din hora satului, soţia, băiatul, părinţii, sunt duşi demult, toţi sunt dincolo…. îl aşteaptă. Dar … dânsul se încăpăţânează să stea printre noi, să ne povestească de acei ani … ani grei de război, ani de nenorociri, …. să se plimbe singur pe uliţa satului, … să-şi dorească s-o vadă pe Cristina mergând pe dig,  pe digul de pe malul Oltului…

 „Îmi  amintesc şi acum ziua în care au venit şi mi-au spus că trebuie să merg cu ei în război. Era luna august 1941, o căldură înăbuşitoare. A trebuit să-mi las soţia şi copiii şi să îmbrac haina militară. Eram fericit, dar în acelaşi timp şi speriat. Ştiam că o fac pentru binele ţării. Dacă nu noi, atunci cine? … Eram un simplu soldat, dar căpitanul era mândru de mine. Am luptat pentru a-mi apăra ţara, graniţele ei, până în momentul în care am fost rănit în picior. În Rusia duşmanii m-au împuşcat în picior. Imediat căpitanul m-a trimis în ţară, la Spitalul Militar din Bucureşti. Spitalul era deja plin de soldaţii răniţi pe front. De la spital m-au trimis în Polonia pentru a fi operat. Acolo mi-au scos glonţul din picior şi am rămas câteva luni în acel spital pentru recuperare, urmând să mă întorc pe front. Războiul s-a terminat în anul 1945, lăsând în urmă multe victime – eroii României.“[…]

Emilian Moraru a primit multe decoraţii şi diplome, din partea Primăriei comunei Băbiciu, a Ministerului Apărării Naţionale şi a Centrului Militar Olt. În data de 03 martie 2017, domnia sa a fost avansat la gradul de sublocotenent de către Ministerul Apărării Naţionale.

[flagallery gid=378]

Ziua de 9 Mai este una cu o mare încărcătură istorică, prilej pentru elevii şi cadrele militare din Colegiul Naţional Militar “Dimitrie Cantemir” să-şi îndrepte gândurile către generaţiile de eroi care prin lupta lor au apărat independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a României. Evenimentele de la 9 mai 1877 şi 9 mai 1945, precum şi Ziua Europei au fost scoase în evidenţă printr-o serie de activităţi.

În Sala de festivităţi, dir. adj., prof. Aurel-Constantin Soare a prezentat semnificaţia Zilei Europei “o sărbătoare anuală a păcii, a unităţii, un simbol european pentru a promova unitatea în rândul popoarelor europene.”

De asemenea, elevul caporal Dragoş Voicu a prezentat contextul istoric al zilei de 9 Mai, care ne aminteşte tuturor de jertfa celor care au luptat pentru o Românie liberă, independentă, într-o Europă unită.

La Centrul Documentare-Informare a fost deschisă o expoziţie tematică, iar în holul pavilionului învăţământ au fost realizate două panouri referitoare la “9 Mai – zi cu triplă semnificaţie”: Ziua Independenţei de Stat a României, Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-Al Doilea Război Mondial şi Ziua Europei.

[flagallery gid=373]