Finalul de săptămână s-a transformat pentru Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir” într-o întâlnire culturală și de suflet, cu invitați de onoare ai României și ai Europei, prin prezența scriitorilor Ana Blandiana și Nicolae Băciuț.
Bucuria a fost reciprocă, atât a gazdelor, a elevilor, a profesorilor și a cadrelor militare, cât și a poeților care s-au aflat prima dată într-o unitate militară, față în față cu reprezentanții Cantemirului.
Această experiență unică în istoria instituției noastre ne-a onorat și ne-a încântat pentru că ne-au lăsat să-i cunoaștem dincolo de cărțile dumnealor.
Emoțiile s-au simțit încă de la început și de aceea evenimentul a căpătat o notă distinctă, marcată de apetența liceenilor militari pentru poezie, pentru literatură.
Evenimentul a debutat la ora 12.00, în Amfiteatrul colegiului, un loc care s-a transformat pentru mai bine de două ore în momente pline de sensibilitate, de emoții sincere, de sfaturi care au pătruns până în adâncul sufletelor noastre.
În deschidere, comandantul colegiului, domnul colonel Mihai-Șerban David, a adresat distinșilor oaspeți un cuvânt de bun-venit și le-a oferit câteva simboluri cantemiriste care să rămână drept mărturie.
Domnul profesor dr. Aurel-Constantin Soare, directorul colegiului și reputat autor de manuale de istorie pentru elevii din învățământul preuniversitar, a prezentat CV-urile deosebit de actualizate ale celor două personalități, referindu-se la viața și la opera literară a fiecăruia dintre cei doi scriitori, ulterior exprimând câteva dintre ideile care au stat baza realizării Memorialului de la Sighet.
După cum a remarcat și invitata de onoare, domnul director a punctat foarte bine preocupările Domniei Sale alături de soțul său – Romulus Rusan –, valorificând memoria și istoria recentă care se păstrează actualmente în acest Muzeu Memorial de la Sighet.
Poeta Ana Blandiana ne-a dat sentimentul că am trăit într-o minune, într-o lume a inefabilului, a iubirii, a gentileței și candorii sufletești. Timpul s-a oprit în loc câteva ceasuri. Elevii au înțeles cât de important este trecutul pentru cunoașterea viitorului și cât de mult contează să asocieze în toate frumusețea cu bunătatea, să nu se lase atrași de aparențele înșelătoare.
Cât despre poezia pe care ne-o dăruiește necontenit începând din anul 1964, mărturisim că suntem fascinați să o citim, să o recitim, să-i recităm versurile, să le ascultăm transpuse în melodii care depășesc granița timpului: ,,Lasă-mi, toamnă, pomii verzi”, ,,Descântec de ploaie”, ,,Dacă ne-am ucide unul pe altul” și ,,Stea adusă de vânt”, melodii ale căror ecouri au răsunat în Amfiteatrul colegiului și pe holuri, în așteptarea invitaților de marcă.
La rândul dumnealui, poetul Nicoale Băciuț ne-a atins sufletele prin adresarea caldă, impresionantă, evocându-i pe Mihai Eminescu, pe Nichita Stănescu și pe Grigore Vieru. Momentul poetic i-a apropiat și mai mult pe elevi de poezie.
Am fost nespus de încântați să auzim că poetul Nicolae Băciuț l-a cunoscut bine pe Nichita Stănescu ce l-a întâlnit pe Arghezi, care, l-a rândul său, l-a întâlnit pe Eminescu, noi putând spune că, prin acest liant al poeziei, l-am cunoscut puțin pe eternul Eminescu.
Le mulțumim elevelor Geanina Rîcă și Teodora Nicoleta Gâlcă care au recitat versurile poeziilor ,,Cine dintre noi”, respectiv ,,Dependentă”, acompaniate la nai de elevul Iulian Gropan. Ele au transmis câteva cuvinte despre ceea ce au simțit: „Această întâlnire m-a făcut să văd lumea cu alte filtre ale rațiunii, poezia ca formă de salvare, lectura ca formă a călătoriei și a trăirii. Istoria noastră, minunata poveste pe care cu toții ar trebui să o știm, să o purtăm în suflet cu mândrie, pe care Domnia Sa a relatat-o cu o dragoste de țară nemărginită. Doamna Ana Blandiana ne-a arătat o altă față a lumii, frumoasă, simplă și reală, lumea de mâine care, cu ajutorul poeziei, poate deveni mult mai colorată”, elev Geanina Rîcă.
La rândul ei, elev caporal Valentina Pană a spus: „Cuvintele spuse din suflet pentru suflet sunt cele mai frumoase. Asemenea cuvinte încărcate de o emoție și o însemnătate aparte au fost presărate în inimile noastre de către distinsa doamnă Ana Blandiana, scriitoarea ale cărei poezii le citeam încă din copilărie, dar pe care nu mă gândeam că o voi întâlni vreodată în persoană. Un moment minunat, o amintire dragă care va rămâne în sufletele noastre mult timp de acum înainte.”
Au fost momente speciale. Mai vrem. Ne este dor deja să-i revedem pe cei care ne-au lăsat fermecați atât prin cuvintele frumoase și profunde, cât și prin multitudinea de cărți dintre care toți am ales unul, chiar două exemplare. Și dacă cei mici o iubesc pe Ana Blandiana pentru întâmplările cu Arpagic, noi o iubim pentru toate cărțile fascinante, pentru tot ceea ce este și face, oferind României un loc de cinste în constelația literaturii mondiale.
Vom citi cu nestăvilită curiozitate toate volumele de proză, eseistică, neprețuitele pagini de jurnal, întorcându-ne din când în când privirea spre fila cu autograful, trăind mereu o întoarcere în timp, în clipa de grație atunci.
Și, DA, am simțit cu toții că poezia poate salva lumea.
,,Acest poem durează doar atâta / Cât îl citeşti:
Data viitoare când îl vei citi / Va fi altul/
Pentru că tu vei fi altul
Şi, bineînţeles, va fi complet diferit /
Atunci când îl va citi altcineva”. (Acest poem, Ana Blandiana).
Pentru îndemnurile, sfaturile oferite, dăruirea și inegalabila bucurie de a vă cunoaște dincolo de versuri, vă mulțumim!
Respect și admirație!
Text: profesor Georgeta Jungheatu, inițiatoarea întâlnirii, Grațiela Mihăescu.
Foto: Grațiela Mihăescu, Denis Popovici
