În spiritul sărbătorilor de iarnă, elevii Colegiului Naţional Militar “Dimitrie Cantemir” au oferit clipe de atenţie, clipe de iubire bătrânilor de la Aşezământul Sfântul Nicolae din Brebu, cărora le-au adus zâmbetul pe buze prin colindele interpretate şi darurile oferite din suflet.
Liceenii în uniformă au dovedit încă o dată că sunt empatici cu cei aflaţi în situaţii mai puţin favorabile, că au disponibilitate în plan uman şi dorinţa de a ajuta şi de a preţui o valoare fundamentală, viaţa.
La această activitate de suflet, cantemiriştii au fost însoţiţi de profesorii Cornelia Bădilă, Lorena Ezaru, Nicoleta Dichei şi preot militar Adrian Dumitru.
Redăm mai jos câteva mărturii ale elevilor implicaţi în această activitate:
Activitatea de voluntariat pe care am desfăşurat-o a fost o experienţă remarcabilă atât pentru noi, cât şi pentru bătrânii de la azilul din Brebu. Lacrimile şi fericirea de pe chipurile asupra cărora timpul şi-a pus amprenta a fost cea mai mare răsplată pentru colinda noastră, pe lângă ospitalitatea cu care ne-au primit în familia lor. Mă bucur nespus că am avut ocazia să dau o mână de ajutor lui Moş Crăciun, dăruind o rază de lumină în sufletele încercate de vreme şi suferinţă ale persoanelor singure, bolnave sau abandonate.
Sandra Botoacă
Pentru mine, totul a fost impresionant; impresionant din punct de vedere al impactului emoţional pe care evenimentul, în sine, l-a avut. Am intrat în acea încăpere, cântând colinde, menite să aducă tuturor liniştea atmosferei specifice sărbătorii Naşterii Domnului, dar, de cum am simţit durerea sufletelor uitate de familiile lor, am izbucnit în lacrimi. Erau suflete calde care ne-au primit cu braţele lor tremurânde, deschise. Noi le cântam, iar ei işi ştergeau lacrimile provocate de versurile melodioase; se bucurau, fiecare în felul lui; se bucurau pentru că nişte adolescenţi în uniformă militară le ofereau clipe de atenţie, clipe de iubire.
Alexandra Bobolocu
Din liceu am plecat cu impresia că o să cântăm câteva colinde şi o să ne simţim bine, nicidecum la faptul că această acţiune o să ne schimbe viaţa. Am realizat, toţi, ce înseamnă viaţa şi de ce se spune că aceasta merită trăită! Când am ajuns acolo am găsit oameni în vârstă lipsiţi de speranţă… care uitaseră ce înseamnă bucuria… care duceau dorul zilelor de demult şi a sărbătorilor trăite alături de cei dragi. Imediat ce am început să cântăm, ochii lor s-au umplut de emoţie – emoţia amintirilor … emoţia sărbătorilor de iarnă. Au început să aplaude, au început să trăiască. Ne bucurăm că am putut să le oferim şansa de a retrăi magia Crăciunului şi am putut aduce un zâmbet senin pe faţa lor.
Rareş Păuna
O experienţă de neuitat. Cântam alături de colegii mei, cu zâmbetul pe buze în primele minute. Am ridicat privirea din foaia cu versuri şi am fost lovit de un val năucitor de sentimente: lacrimi, suspine şi bucurie. Nu ne-am putut abţine, cântam cu lacrimi în ochi. Am observat realitatea transpusă din prisma acelor oameni îndureraţi, o realitate onestă.
Antonio Marcu
Am rămas impresionat până la lacrimi de vârstnicii care au trecut cu stoicism prin viaţă, însă destinul lor nu a fost aşa cum ar fi trebuit să fie: o bătrâneţe liniştită, alături de cei dragi. M-au marcat profund lacrimile dumnealor, am simţit fiori vazându-i suferind şi am realizat cât de mult s-au bucurat în momentele în care le-am fost alături.
Alex Drăgan
[flagallery gid=455]